Ce nu mi-a plăcut la Neversea

Cum drumul până la Cluj încă e prea lung, anul acesta am ales varianta mai ieftină de festival, Neversea. Deși inițial voiam să fac naveta Mangalia – Constanța, m-a salvat Bogdan, un prieten din copilărie, care m-a găzduit.

Ca orice român care se respectă, trebuia să plec nemulțumit și am făcut o listă cu lucrurile care nu mi-au plăcut. Ordinea nu are nicio relevanță.

  • Nu mi-a plăcut că am stat o oră și jumătate la coadă la check-in în condițiile în care cei care au intrat după mine au așteptat 2 ore (fără să vreau am intrat în față), iar sor-mea a stat doar 10 minute pentru că ea nu și-a uitat acasă bonurile de la Kaufland și s-a dus pe „fast lane”;
  • Accesul către festival s-a făcut dinpre oraș și nu dinspre mare. Cu toate că sunt născut în județ, aș fi preferat să vin înot decât să văd/aud frustrările localnicilor că iar s-a umplut orașul de turiști;
  • Organizatorii n-au avut grijă de mine până la capăt. M-au informat din timp că nu are rost să îmi aduc de-acasă mâncare și băutură, pentru că e destulă în „țarc”. Nu puteau să spună că pot veni fără femeie?! Mă bucuram mai tare de experiență;

Fericirea are chipul meu… not.

  • Scenele The Temple au fost puse prea aproape una de cealaltă. Mai că îți venea să stai pe colț, că nu știai pe care s-o alegi;
  • Mi s-a părut aiurea când o mulțime de oameni au aclamat prezența unui DJ, deși încă nu terminase cel care mixa deja. Asta e subiectivă, dar Dorian Paic i-a dat mucu’ Ninei Kraviz;
  • Spre deosebire de Untold, am fost întrebat doar o singură dată dacă am ceva pastile de vânzare. De data asta a fost mai evident că era „sub acoperire”. Nu aveam la mine, dar luasem ceva „B Complex”;
  • Cel mai grav a fost că a durat doar 3 zile și nu am nici șapcă cu Neversea.

Mă așteptam la mai multă cocălăreală, dar asta e, nimeni nu e perfect.