Prima oară la Untold

Împotriva voinței mele am ajuns anul acesta la Untold. Pentru că organizatorii au ales anumiți artiști pe baza cărora să se promoveze, nu m-a atras festivalul. Ideea de aglomerație și revederea unor oameni frumoși, clujeni mai noi sau mai vechi, m-au făcut să accept oferta. Nu știu cum se face, dar deși nu prea am vrut să merg, mi s-a părut că m-am simțit mai bine decât femeia, deși ea a tot insistat să mergem.

Au fost cel puțin 3 scene unde nu avea cum să nu-mi placă muzica, dar nu am stat doar acolo. Am încercat să mă plimb peste tot. Mă bucur că nu am lipsit de la Faithless și Șuie Paparude care au concertat pe Ursus Untold Arena, dar aici am cam mers la sigur. Mi-au plăcut gemenele de la Nervo și W&W, în timp ce Armin van Buren n-a reușit să mă impresioneze, stilul său displăcându-mi dintotdeauna. Apreciez totuși faptul că nu își daptează stilul la „cerințele zonei”.

De departe cea mai tare zi a fost cea de-a doua, când am stat aproximativ 8 ore în Sala Polivalenta, denumită Galaxy by Telekom pe perioada festivalului. „Am stat” nu e chiar corect, pentru că exceptând cele 20 minunte cât am fost să-l vizitez pe Hardwell am dansat de-am rupt. Eats Everything, Seth Troxler, Jamie Jones și Steve Lawler. Line-up-ul anunța o seară magică și așa a și fost. Jamie Jones fiind marea descoperire făcută, omul mi se pare genial.

La Stormkeep sau scena cu ventilatoare mi s-a părut cea mai tare atmosferă. Mai ales când pe arenă era Armin van Buren, iar la Stormkeep erau strânși maxim 20 persoane care savurau vibe-ul.

Una peste alta, chiar dacă se fac presiuni ca în 2017 să mergem la alte festivaluri, acum sunt de partea cealaltă a baricadelor și încerc să rezolv cumva să devină o constantă prezența mea la „The world capital of night and magic”.