Valencia în 100000 pași

Odată cu aniversarea a 14 de când mi-am dreptul de a lua decizii, am fost „târât” într-o excursie în Valencia. Nu că aș fi avut ceva împotriva orașului, sau a țarii, sau a faptului că nu am mai zburat cu avionul, dar costurile mi s-au părut prea mari pentru doar 3 zile.

Cu avionul a fost aproape ușor, m-am plictist maxim la dus în rest, mă bucur că nu îmi activează răul de mișcare prea tare. Cazarea a fost oribilă. Apartament de 3 camere cu două băi, cine se trezește des alături de o minim femeie știe avantajul băii suplumentare, terasă de mulți metri pătrați, horror aș zice.

În prima zi nu aveam programat decât grădina zoologică. Un loc în care sunt lemurieni nu are cum să-mi scape mie, iar dacă sunt girafe nu are cum să lipsească mândra. Sincer, mă așteptam la altceva mai spectaculos, dar măcar a fost amuzant. Cel puțin până era să fugă un lemurian cu camera mea 360.

Cum am acoperit destul de repede toate animalele, am luat-o la pas prin parcul lor și am studiat pe cât am putut oamenii și comportamentul acestora. Fascinat de limba spaniolă, mă simțeam ca un copil într-un magazin de jucării. Cert este că am încheiat ziua cu puțin peste 30000 pași înregistrați de telefon.

În ziua a doua era programat Oceanografic-ul și poate Muzeul Științei. Am renunțat la al doilea obiectiv și ne-am hotărât să mergem pe tot felul de străduțe. Cu ocazia asta am aflat și de grădina botanică, pe care am și vizitat-o de altfel. După scurtă vizită la Stadionul Mestalla, am ajuns și în locul cu pești.

Toate bune și frumoase până a văzut femeia pinguinii. Acolo s-a rupt filmu’. Trebuia să trag de ea ca de un copil din fața standului cu înghețată. Din păcate pentru ea a trebuit să plecăm înainte să ne dea afară și să prindem puțin și din muzeul vieții. Dacă tot am ajuns până aici, era și păcat să nu aruncăm un ochi.

Per total ziua a fost mai amuzantă decât mă așteptam, dar la un moment dat am crezut că îmi cedează genunchiul drept și va trebui să merg cu piciorul la subraț. Când am ajuns acasă, bătusem toate recordurile în materie de pași, aveam puțin peste 40000.

În ultima zi am ales partea de oraș cu plaja. Pentru unu născut la mare nu a fost prea spectaculos. Nu aș da  plaja din Vama Veche pentru cea din Valencia, dar portul a fost drăguț. Dacă mi-ar fi plăcut bărcile poate ar fi fost spectaculos, nu voi ști niciodată.

După o scurtă plimbare prin centru, a trebuit să mergem la aeroport. Chiar dacă ziua a fost mai scurtă, tot am strâns aproape 30000 pași, suficienți cât să atingem borna 100000 în 3 zile.

Femeia vrea să ne întoarcem cât mai repede în Valencia, eu parcă nu aș face-o după doar un an, mai vedem.