Weekend CFR-ist

Weekend-ul ăsta a fost unul încărcat. Două meciuri de fotbal american despărțite de mai puțin de 24 ore sunt greu de acoperit. Cum primul a fost la București, am ales să plec spre cel de-al doilea, la Târgu Mureș, cu trenul.

De fapt am mers cu trenurile și în banii ăștia am văzut și Deda. Bine, am văzut gara și ce era pe lângă. Ca fapt divers, gara din Deda pare a fi principala formă de promovare a prostituției gay din zonă. Sala de așteptare era plină de oferte.

Am mers pentru prima oară cu femeia la vagon de dormit. Binențeles că nu am avut somn la dus și am tot schimbat bateriile care erau puse la încărcat. Pentru mine condițiile erau decente, dar na eu nu m-am dat cu trenul prin Shanghai sau Paris ca alții. Pe ruta București – Deda totul a fost ok. Personalul s-a comportat OK, condițiile puteau fi și mai rele, deci nimic ieșit din comun. Fiind singuri în „cameră” nici nu aveai ce să vezi, comentezi etc.

La Deda ne-am suit în „săgeată” ca să mergem la Târgu Mureș. Aici era plin de navetiști. Deși trenul era clar că era unul nou, întreținut nu era. Cred că eram singurii din tren care aveau bilet. Majoritatea își cumpărau de la „naș”.

Deși biletul era undeva la 7 lei pentru întreaga distanță, am observat că se urcau călători pe parcurs care preferau să dea noroc cu nașu’, palmând diverse. Nu se vedea ce, dar totul ajungea în geantă. Până nu dispar „palmările” nu cred că vor arăta trenurile CFR prea bine. Deși nu m-am suit până acum într-un tren particular, nu-mi explic cum totul poate fi în regulă în acele trenuri și compania să mai facă și profit (sau cel puțin să nu iasă în pierdere în halul în care iese CFR-ul). De fapt îmi explic și cheia este tot la noi.

Per total mie mi-a plăcut, cel puțin să mă plimb cu rucsacul în spate. Că acum același spate mă rupe de durere că era rucsacul plin de tehnologie, asta e partea a doua. Partea a treia e și mai urâtă, mai exact răceala care m-a prins, dar asta nu are legătură cu transportul ci cu vremea care voia să vadă cum stau cu echilibrul și cu rezistența la frig. Ei bine rezistența s-a ars, trebuie schimbată.

Pe 12 mai urmează o călatorie până la Timișoara, din păcate, sau nu, drumul va fi făcut cu un singur tren și sper să dorm tot drumul. De 800 lei cât au costat biletele, ar fi bine să ajung odihnit la destinație. Asta însă ar putea fi altă poveste.